Selectarea unui standard de certificare este un pas important pentru orice organizatie. Alegi reguli pe care organizatia ta va trebui sa le respecte, chiar daca mai tarziu le vei considera excesive si irelevante. In anumite moduri, alegerea unui standard va forma cultura sigurantei alimentare a organizatiei tale si va modifica investitiile viitoare directe. In multe cazuri, companiile ajung sa-si schimbe standardele dupa ce au descoperit ca alegerea lor initiala nu era potrivita pentru compania lor, ca asteptarile clientilor s-au schimbat sau ca exista o schimbare in cultura sigurantei alimentare. Nu exista un singur standard corect pentru toate organizatiile. Initiativa privind siguranta alimentara globala (GFSI) intelege acest lucru si, prin urmare, permite activitatea standardelor diferite oferind diversitate si optiuni pentru industria alimentara.
O decizie bine fundamentata are ca rezultat o pregatire mai buna, o claritate cu privire la ceea ce este necesar si o indicare a pasilor care trebuie urmati. Organismele de certificare nu au voie sa sugereze un standard fata de altul, dar va pot ajuta sa va evaluati punctele forte, nevoile si asteptarile dvs., astfel incat sa puteti lua cea mai buna decizie pentru organizatia dvs.
Este important sa intelegeti principalele componente ale standardului GFSI, fiecare fiind diferit. Fiecare poate avea mai multe sau mai putine detalii in cerinte, dar toate vor avea trei componente principale: HACCP, programe prealabile si cerinte de sistem de management.
- HACCP:
Demonstrati conformitatea cu cele sapte principii si 12 etape de implementare conform Codex Alimentarius. Cele mai multe standarde sunt foarte asemanatoare in aceasta componenta, dar unele au cerinte mai specifice (de ex., Revizuirea planului anual sau detaliile specifice din descrierea produsului).
- Programe prealabile:
Exista o lista a cerintelor minime din documentul de orientare GFSI. Cu toate acestea, standardele difera foarte mult in ceea ce priveste nivelul de detaliere si cerintele fiecarui program. In unele cazuri, exista o descriere ampla, in timp ce in altele cerintele sunt foarte detaliate si sunt considerate prescriptive. Unele organizatii prefera faptul ca strategia mai simpla este mai buna, dar fara cerinte detaliate, este posibil ca angajatii sa se piarda, ducand la neconcordanta si neconformitate. Organizatiile care se incadreaza in grupuri de produse care au stabilit programele GMP acceptate in domeniul reglementarii sau al industriei au un avantaj, deoarece, in mod obisnuit, le este mai usor sa-si adapteze sistemul la oricare dintre standardele disponibile.
- Sisteme de management:
Aceste cerinte sunt incluse in ghidul GFSI si in standarde pentru a crea durabilitate si imbunatatire continua. Abordarea cerintelor sistemului de management este principala diferenta dintre standarde, deoarece tipurile de programe si nivelurile de detaliu difera foarte mult. Aceste cerinte includ documentarea si controlul inregistrarilor, implicarea si angajamentul conducerii superioare, masurarea conformitatii si modul in care abaterile si lacunele raportate sunt abordate si inchise. Unele standarde necesita proceduri mai documentate pentru a acoperi aceste subiecte, in timp ce altele necesita identificarea regulilor care ar fi urmate. Organizatiile care au implementat sisteme de management precum ISO 9000 vor avea un timp mai scurt de implementare a acestor programe. In cele din urma, respectarea tuturor cerintelor este o necesitate si nu exista premii daca excelezi in unele si esuezi in celelalte.
Exista diferente in sfera de aplicare a sectoarelor industriale pe care fiecare standard recunoscut de GFSI le acopera (industria alimentara, materialele de ambalare, stocarea si distributia sau brokerii). FSSC 22000, SQF, BRC si IFS sunt standardele de referinta folosite cel mai des la nivel global.